evaluarea durerii de cap la pacienții cu atacuri ischemice tranzitorii (TIA) are diverse surse de dificultate, definiția TIA fiind cea mai relevantă. Definiția clasică trebuie completată cu o scanare CT normală dacă trebuie evitată o declarație de diagnostic înșelătoare. Sunt raportate caracteristicile clinice ale 90 de pacienți care suferă de TIA și care au avut scanări CT îmbunătățite cu contrast. Cefaleea a apărut la 30% dintre pacienți. Cefaleea a predominat la pacienții cu Tia vertebrobasilară comparativ cu Tia carotidă (p Mai puțin de 0,05). Cefaleea a predominat ca un semn anterior (24 ore) și/sau concomitent comparativ cu alte simptome neurologice (77, 8% dintre pacienți). Cefaleea a fost ipsilaterală, în jumătatea anterioară a capului în tia carotidă și în jumătatea posterioară a capului în tia vertebrobasilară. La aproximativ 50% dintre pacienți au apărut dureri de cap non-localizate generalizate. Cefaleea a precedat de obicei simptomele neurologice în cazurile de ocluzie arterială (20 carotide, 3 artere vertebrale), care apar de obicei în timpul sau după atac în cazurile fără ocluzie arterială. Doar 2 cazuri din 20 cu scanare CT pozitivă au avut dureri de cap. Acești doi pacienți au suferit de o leziune hipodensă destul de mare. Ceilalți 18 pacienți au prezentat leziuni lacunare. Sunt discutate diferite ipoteze privind fiziopatologia cefaleei asociate cu TIA.