economie / definiție / Dicționar al limbii spaniole

din lat. mediev. oeconomia, și asta de la gr. oikonomia, de la casa de la casa de la casa de la casa de la casa de la casa de la casa de la casa de la casa de la casa de la casa de lat. oeconomia ‘aranjarea unei opere literare’.

1. F.administrarea eficientă și rezonabilă a proprietății.

2. F. Set de bunuri și activități care alcătuiesc bogăția unui colectiv sau a unui individ.

3. f. Știință care studiază cele mai eficiente metode de satisfacere a nevoilor materiale umane, prin utilizarea bunurilor rare.

4. F. izolarea sau distribuirea adecvată a resurselor materiale sau expresive.

5. F. economisirea forței de muncă, a timpului sau a altor bunuri sau servicii.

6. f.pl. economii deținute în rezervă.

7. f.pl. reducerea cheltuielilor anunțate sau anticipate.

economia animală

1. tu f. pl. Set armonic de aparate organice și funcții fiziologice ale corpurilor vii.

economie închisă

1. F. economie care stabilește restricții comerciale care o izolează într-un grad ridicat de schimb valutar.

economie de scară

1. F. costuri unitare mai mici ale unui produs, realizate prin creșterea cantității totale produse.

economie de piață

1. F. sistemul Economic în care deciziile tind să obțină cel mai mare beneficiu în funcție de prețurile ofertei și cererii cu un minim de reglementare.

economia bunăstării

1. f. o economie al cărei obiectiv global este de a extinde la toate sectoarele sociale serviciile și mijloacele fundamentale pentru o viață demnă.

economie direcționată

1. F. sistemul în care guvernul stabilește obiectivele care trebuie atinse de agenții economici și limitele de acțiune ale acestora.

economie mixtă

1. F. sistemul Economic în care o parte din decizii sunt supuse obiectivelor și limitelor impuse de autoritatea centrală, restul fiind adoptate conform mecanismelor pieței.

economie planificată

1. f. Sistem Economic în care majoritatea deciziilor sunt guvernate de planurile periodice ale autorității centrale.

economie politică

1. F. P. Noi. economie (știința de la al-VIII-lea).

economia neagră

1. F. activitatea economică practicată în afara canalelor legale, fără a apărea în evidențele fiscale sau statistice.

economii externe

1. f.pl. profiturile unei întreprinderi obținute indirect prin simplul fapt de a găsi în mediul său mijloace de producție accesibile sau companii cu activități conexe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.