Luca 4:18-19. Isaia 61:1-2, urmând LXX. liber. Sensul istoric este: că el, Profetul, este inspirat și rânduit de Dumnezeu să anunțe oamenilor profund nefericiți în alungarea lor eliberarea lor din captivitate și viitorul binecuvântat al teocrației restaurate și glorificate care va urma după aceea. Împlinirea mesianică a acestui anunț, adică realizarea ideii lor teocratice, s-a întâmplat în Hristos și în slujirea sa.
XV] în textul original: pentru că, și la aceasta corespunde: pentru că, așa cum este folosit foarte frecvent de scriitorii clasici, pentru că, așa cum este folosit foarte frecvent de către scriitorii clasici. Expresia lui LXX., pe care Luke o păstrează, nu este, prin urmare, eronată (de Wette și alții), nici cuvintele XlX nu introduc PROTAZA unei propoziții a cărei apodoză este lăsată afară (Hofmann, weissag. U. F. II. p. 96). Forma (2 Corinteni 7:12) este, de altfel, clasică; apare în Pindar, istm. viii. 69, frecvent în Herodot (a se vedea Schweigha Unixtser, Lex. submarin. verb.), Dem. 45. 11. A se vedea, în general,, kr circulant, II. 68. 19. 1 f.
XV] o descriere concretă, împrumutată de la ungerea profeților (1 Regi 19:16) și preoți (exod 28:41; Exod 30: 30), a consacrării, care în acest caz trebuie concepută ca având loc prin intermediul investiturii spirituale.
ΠΤΩΧΟῖς] săraci עֲנָוִים. Vezi Matei 5: 3. Ei—în ebraica originală, exilații nefericiți-sunt mai precis desemnați de către SEC., precum și de epitetele, care urmează să fie luate în sensul lor istoric de obicei, de la SEC. Conform referinței tipice la Mesia, aceste predicate se referă la mizeria robiei spirituale, încetarea căreia Mesia urma să o anunțe și să o împlinească. Mai mult decât atât, LXX. variază considerabil de la ebraica originală (fără îndoială rezultatul unei lecturi diferite care a amestecat cu acest pasaj paralela din Isaia 42:7), iar Luca din nou nu este de acord cu LXX., mai ales în XV. – ce cuvinte sunt din Isaia 58:6, de unde Luca (nu Isus, care a citit într-adevăr din rola cărții) sau informatorul său care a relatat din memorie că le-a luat în mod eronat, ci printr-o asociere de idei ușor de explicat le-a amestecat în acest loc.
XIF] un an acceptabil al Domnului, adică. un an binevenit, binecuvântat, care aparține lui Iehova, prin care trebuie înțeles în referința tipică a pasajului perioada mesianică a binecuvântării, în timp ce în sens istoric viitorul binecuvântat al teocrației după exil este notat prin cuvintele XlX, adică un an de satisfacție pentru Iehova, care va fi pentru Iehova timpul de a־și arăta satisfacția față de poporul său (comp. Luca 2:14). Pasajul din fața noastră este abuzat în mod ciudat de Valentinieni, Clemens, Hom. xvii. 19, Clemens Alexandrinus, Origen și mulți alții, pentru a limita slujirea lui Isus la spațiul de un an, pe care chiar legătura textului original, în care urmează o zi de răzbunare împotriva dușmanilor poporului lui Dumnezeu, ar fi trebuit să o împiedice. Chiar și Wieseler, p.272, face o utilizare cronologică extraordinară a lui octogus și a lui octogus, Luca 4:21, În sprijinul presupunerii sale a unei paralele cu Ioan 6:1 FF. în ceea ce privește timpul, potrivit căruia se spune că șederea lui Isus în Nazaret a căzut în Sabat după Purim 782. Anul este o aluzie la anul jubileului (Levitic 25:9), ca un tip prefigurativ inferior al răscumpărării mesianice. Cele trei infinitive sunt paralele și depind de inquiftul, al cărui scop îl specifică.
XV] Un bine-cunoscut constructio pregnans: astfel încât acestea sunt acum în stare de eliberare (Polybius, i. 79. 12, xxii. 9. 17), comp. Luca 2: 39.
Comp. Schleiermacher, L. J. p. 270 f.
observați diferența de timp, INQ … INQ: m-a uns, m-a trimis (și sunt aici!); de asemenea, asyndetonul plin de viață din cele două verbe (sec. fără a avea un număr de cinci (fără a avea un număr de cinci), precum și în cele trei infinitive.
Keim de asemenea, D. geschichtl. Chr. p. 140 ff., a ajuns foarte recent la această concluzie având în vedere declarația lui Origen, de princip. iv. 5: „un an și câteva luni”, și asta și pe baza calculului morții Botezătorului, conform relatării lui Josephus, Antt. xviii. 5, cu privire la războiul lui Antipa împotriva lui Aretas. Testarea acestei combinații nu aparține acestui loc. Dar Evanghelia lui Ioan se opune cu hotărâre duratei de un an a învățăturii oficiale a lui Hristos. A se vedea, în plus, discuțiile pe această temă în Weizs Xvcker, p. 306 ff.
Luca 4:18-19 conține textul, Isaia 61: 1-2, reproducere liberă a septului, care reproduce liber ebraica, care probabil a fost citită mai întâi, apoi transformată în Aramaeană, apoi predicată de Isus, în acea zi. Este posibil să fi fost citit dintr-o versiune Aramaeană. Cel mai notabil în citat este punctul în care se oprește. În Isaia după” anul acceptabil „vine”ziua răzbunării”. Clauza referitoare la aceasta din urmă este omisă.- se importă (LC 4,19) (după LC. probabil) din Isaia 58: 6, scopul fiind de a face din text în toate privințele un program pentru slujirea lui Isus. Împreună cu aceasta, în mintea evanghelistului, merge traducerea tuturor categoriilor numite—săraci, cu inima zdrobită, captivi, orbi, învinețiți-din sfera politică în cea spirituală. În mod legitim, pentru că a fost implicat în declarația că profeția a fost împlinită în Isus.
Septuaginta.
18. el m-a uns] mai degrabă, el a uns (aorist); următorul verb este în perfect. Cuvântul Mashach în ebraică ar aminti ascultătorilor noțiunea de Mesia— „il m ‘ a messianis” (Salvador). „Dumnezeu l-a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt și cu putere”, Fapte 10:38. În ilustrarea versetului în general, ca indicând lucrarea în primul rând a lui Isaia, dar în sensul său deplin, a lui Hristos, vezi Matei 11:5; Matei 5:3, &c.
săracii] adică săracii în spirit (Matei 11:28; Matei 5: 3), așa cum sugerează ebraica.
pentru a vindeca pe cei cu inima zdrobită] omis în inktiv, B, D, L.
recuperarea vederii la orb] aici LXX. diferă de ebraică, care are ” deschiderea închisorii către legat.”Poate că aceasta este o reminiscență a lui Isaia 42: 7.
pentru a-i elibera pe cei care sunt zdrobiți] acest lucru nu este, de asemenea, în Isaia 61:1, ci este o reminiscență gratuită a LXX. în Isaia 58:6. Fie textul ebraic era atunci ușor variabil, fie înregistrarea introduce în text o reminiscență a discursului.
Luca 4: 18-19. Πνεῦμα Κυρίου ἐπʼ ἐμὲ· οὗ εἵνεκεν ἔχρισέ με· εὐαγγελίσασθα. săraci, săraci, săraci, cu inima zdrobită; – a vedea, a fi chinuit;—a predica Domnului însuși acceptat și a ceda) Isaia 61: 1-2, LXX: a vedea Duhul; ești chemat etc.L. mai multe detalii aici sunt demne de a fi observate. I. accentele ebraice ne oferă o oprire cât mai eficientă. II. din acest motiv, pentru că, din acest motiv, în măsura în care. Numeri 14: 43, Pentru că v-ați îndepărtat. Ammonius spune că, la fel ca și în cazul lui, și în cazul lui, și în cazul lui. Sensul acestui pasaj este că Duhul Domnului este asupra mea, pentru că el m-a uns. Chiar și atunci deja Isus a sugerat clar că el era Hristosul. Din ungerea Lui se deduce statornicia Duhului Domnului asupra lui Hristos. Ca stare de unire personală, așa că ungerea lui curge din act. III. din ungere curge especial, ba mai mult, predicarea caracteristică în mod particular a acestui profet, și anume., cea a Evangheliei; din ulei curge bucuria : din „trimitere” vine ” vindecarea celor cu inima zdrobită.”IV. această clauză, curare contribulatos corde, „pentru a vindeca inima zdrobită”, așa cum o are traducătorul lui Iren Oktcu, sunt indus să păstrez în principal autoritatea lui Iren Oktcu, deși alții au omis-o. V. 7, nu este luat din Isaia 42:7, ci din Isaia 61:1. Deci, cuvintele se găsesc în LXX. traducere pentru Ebraică. În plus, în cărțile Vechiului Testament, nu se referă la orice fel de deschidere, ci la cea a urechilor o dată; în plus, foarte frecvent, deschiderea ochilor. Din acest motiv, Cei șaptezeci de traducători l-au referit în acest pasaj la orbi. Cu toate acestea, Isaia a vorbit despre o astfel de deschidere a ochilor, așa cum este acordată, nu orbilor, ci celor eliberați din întunericul unei închisori (vezi Isaia 61:1), așa cum a văzut pe bună dreptate scriitorul Parafrazei caldeene. VI. Din partea precedentă, Isaia 58:6, Int; de unde ISRAELITICUL int se face prin acomodare pentru a răspunde la int, efectuat prin Mesia. Slujitorul, din proprie inițiativă, a înmânat Domnului nostru, în sinagogă, cartea lui Isaia: de aceea, o parte din Isaia era cea citită de obicei în acel Sabat. Isaia 61:1-2, nu a fost deloc Haftara (sau porțiunea citită public) : dar a existat o Haftara, constând din Isaia 57:13 la Isaia 58: 14, și că, de asemenea, în ziua ispășirii, care, în Ord.Temp., pagina 254; Ed. ii., Pagina 220, 221 și Harm. Ev., pagina 186 etc., am arătat, a corespuns în acel an (care a fost al douăzeci și optulea din Dion. era.- Nu. Crit.) cu Sabatul menționat în Luca. Din care este evident că o lecție obișnuită și una extraordinară au fost unite de Domnul în lectura sa și de Evanghelist în scrierea relatării acesteia. VII. în ceea ce privește cuvintele nr. A Se Vedea App. Crit., Ed. ii. pe acest pasaj. În această clauză, Duhul Domnului asupra mea conține o mărturie remarcabilă despre Sfânta Treime . Isus era plin de Duhul Sfânt, Luca 4:1; Luca 4:14.—οὗ εἵνεκεν) în ἝΝΕΚΑ trece în ΕἸ, nu numai poetic, dar, de asemenea, Ionically și Attically.- Pentru cei săraci) în Israel și, ulterior, printre neamuri. Ceea ce a avut la ei, de asemenea, în ch. Luca 6: 20.- XV, remisiune) cuvântul este folosit aici cu mare decență.
renquxus (din Lyon, în Galia: născut în jurul anului 130 D.HR. și a murit la sfârșitul secolului al II-lea). Editio Renati Massueti, Paris, A. 1710.
renquxus (din Lyon, în Galia: născut în jurul anului 130 D.HR. și a murit la sfârșitul secolului al II-lea). Editio Renati Massueti, Paris, A. 1710.
A, Iren. 260, Hil. 577, păstrează clauza. BDLabc, Orig. 2,636; 4,13, Hilar. 92, omis. Unele MSS. vulgară. omite, alții o păstrează.- ED. și TRANSL.
vulgară. etc., adăugați ” și diem retributionis.”b are” și diem redditionis;”a” și diem răscumpărări.”Dar ABD Hil. 92 și Rec. Textul respinge adăugarea, care în mod evident este interpolată din Isaia, și este potrivită, nu mesajului Evangheliei de pace transmis la prima venire a lui Hristos, ci celei de-a Doua Veniri a sa la judecată.- ED. și TRANSL.
Laudianus: Bodl. libr., Oxford: al șaptelea sau al optulea cent.: publ. 1715: fapte def.
literal, referindu-se la eliberarea unui captiv; spiritual, la iertarea păcatelor și eliberarea păcătosului captiv.- ED. și TRANSL.
versetul 18. – Duhul Domnului este peste mine. Sfântul Luca citează aici, cu câteva variații importante, din LXX. din Isaia 61:1, 2. Clauza, „pentru a-i elibera pe cei care sunt zdrobiți”, nu apare textul prezent al lui Isaia. Cuvintele strălucitoare și mângâietoare ale marelui profet pe care Domnul le-a ales ca oferind un rezumat general al ceea ce el intenționa să realizeze în lucrarea sa. Nu ar putea fi o coincidență nedorită că cuvintele de deschidere ale pasajului conțin o mențiune deosebit de clară a celor trei persoane ale Sfintei Treimi – Duhul, Tatăl și unsul (Mesia). Pentru că m-a uns să predic evanghelia săracilor etc. Interpretarea comună a referit acest pasaj la starea poporului la întoarcerea din captivitate. Cu toate acestea, nimic din ceea ce oamenii au experimentat încă nu a satisfăcut în vreun fel imaginea strălucitoare pictată în Marea profeție. O rămășiță cu siguranță s-au întors de mai multe secole înapoi de la exilul lor îndepărtat, dar marea majoritate a poporului ales au fost împrăștiate în străinătate; țara lor a fost zdrobit sub ceea ce părea o servitute fără speranță; sărăcia, ignoranța, nemulțumirea universală domneau la fel în Ierusalim, garnizoană cu legionarii romani și în cele mai îndepărtate sate sărace din Galileea. Numai eliberarea putea veni și o epocă de aur a prosperității se putea întoarce odată cu Mesia cel promis. Aceasta a fost interpretarea pe care cele mai alese spirite din Israel au aplicat-o Marii profeții Isaia citită în acea zi de Sabat în mica sinagogă din Nazaret. Acesta a fost sensul pe care Isus i l-a dat imediat, numai că el i-a speriat pe ascultătorii săi spunându-le că în el l-au văzut pe Eliberatorul promis de multă vreme. Avem doar, este evident, cel mai gol rezumat al cuvintelor Învățătorului Isus cu această ocazie. Trebuie să fi fost deosebit de elocvente, câștigătoare și puternice pentru a fi extorcat minunea și admirația la care se face aluzie în versetul douăzeci și doi. Luca 4:18anointed
vezi pe Hristos, Matei 1:1.
pentru a predica veștile bune
vezi Evanghelia, Superscrierea lui Matei.
pentru cei săraci (inqc)
vezi Matei 5:3.
pentru a vindeca inima frântă
cele mai bune texte omit. Deci Rev.
pentru a predica ( * * * * )
mai bine ca rev., proclama, ca un vestitor. Vezi 2 Petru 2: 5.
pentru captivi (XV)
de la un vârf de lance, la un vârf de lance, și de la un vârf de lance, care urmează să fie luat sau cucerit. Prin urmare, în mod corespunzător, de prizonieri de război. Compară cu Isaia 42: 7 : „pentru a scoate pe robi din închisoare și pe cei care stau în întuneric din casa reținerii.”Aluzia este la Israel, atât ca exilați captivi, cât și ca prizonieri ai Satanei în robie spirituală. Wyc. are caytifs, care anterior semnificau captivi.
a se pune la dispoziție (inqux)
lit., pentru a trimite departe în descărcare de gestiune. Inserat din Sept. din Isaia 58: 6. Vezi Luca 3: 3 și Iacov 5:15.
continuare…
Luca 4:18 Interlinear
Luca 4:18 texte paralele
Luca 4:18 NIV
Luca 4:18 NLT
Luca 4:18 ESV
Luca 4:18 NASB
Luca 4:18 KJV
Luca 4:18 aplicații biblice
Luca 4:18 paralel
Luca 4:18 Biblia Paralela
Luca 4:18 Biblia chineză
Luca 4:18 Biblia franceză
Luca 4:18 Biblia germană
Biblia HUB