LYSSA

mitologia greacă > > zei greci > > Daemone (spirite) > > Lyssa

LYSSA a fost zeița sau spiritul personificat (daimona) de furie nebun, furie, frenezie nebun și, la animale, rabie. Atenienii i-au scris numele Lytta.

Lyssa a fost o figură a tragediei ateniene. În Eschil apare ca agent al lui Dionysos trimis să înnebunească Minyadele, iar în Euripide este trimisă de Hera pentru a-l provoca pe Herakles cu nebunie. Pictura greacă în vază o înfățișează stând lângă Aktaion (Actaeon) în timp ce este sfâșiat de câinii săi înnebuniți. În această scenă apare ca o femeie îmbrăcată într-o fustă scurtă și încoronată cu un capac de cap de câine reprezentând nebunia rabiei.

Lyssa a fost closley înrudită cu Maniai (Maniae), zeițele maniei și nebuniei. Echivalentele ei romane erau Ira, Furor și rabie. Uneori a fost înmulțită într-o mulțime de Irae și furori.

familia LYSSA

părinți

NYX & sângele lui Ouranos (Euripide Heracles 844)
eter & GAIA (prefața Hyginus)

citate din literatura clasică

Lyssa personificarea furiei nebune

Eschil, fragment 85 XANTRIAE (din Fotie, lexicon 326. 22) (trad. Weir Smyth) (tragedia greacă C5th Î.HR.):
„
de la picioare în sus coroana capului fură spasmul, înjunghierea lui Lyssa (frenezie), da, înțepătura Scorpionului.”

Euripide, Heracles 815 ff (trad. Vellacott) (tragedia greacă C5th Î. HR.) :
”
Refren: Ha! vezi acolo, vechii mei tovarăși! este aceeași panică sălbatică căzut pe noi toți; ce fantomă este aceasta văd plutind peste casa? Fly, fly, bestir pașii întârziate! pleacă! departe! O, prinț salvator, Ferește-mă de nenorocire!
Iris: curaj, bătrâni! ea, pe care o vedeți, este Lyssa (nebunie), fiica lui Nyx (noapte), iar eu sunt Iris, roaba zeilor. Nu am venit să facem rău cetății tale, dar războiul nostru este împotriva casei unui singur om, împotriva celui pe care ei îl numesc fiul lui Zeus și Alkmena (Alcmena). Căci până când nu și-a terminat toate ostenelile grele, destinul l-a păstrat, și nici părintele Zeus nu m-ar fi lăsat pe mine sau pe Hera să-i fac rău. Dar acum, că el a realizat munca lui Eurystheus, Hera dorește să-l marcheze cu vina de a vărsa sânge înrudit prin uciderea propriilor copii, și o Doresc, de asemenea. Vino apoi, Servitoare necăsătorită, copil al lui Black Nyx (noaptea), împietrește-ți inima fără încetare, trimite frenezie asupra acestui om, încurcă-i mintea chiar și până la uciderea copiilor săi, conduce-l, împinge-l sălbatic în cariera sa nebună, scutură pânzele morții, că atunci când a transmis peste feribotul lui Akheron (Acheron) acel grup corect de copii prin propria sa mână ucigașă, el poate învăța să știe cât de înverșunat împotriva lui arde mânia lui Hera și poate experimenta și a mea; altfel, dacă ar trebui să scape de pedeapsă, zeii vor deveni ca nimic, în timp ce puterea omului va crește.
Lyssa : Din părinți nobili m-am născut, fiica lui Nyx (noaptea), izvorâtă din sângele lui Ouranos (Uranus, cer); și aceste prerogative pe care le dețin, să nu le folosesc în mânie împotriva prietenilor și nici nu am nicio bucurie în vizitarea caselor oamenilor; și doresc să o sfătuiesc pe Hera, înainte de a o vedea greșind, și pe tine, dacă vei asculta cuvintele mele. Acest om, împotriva a cărui casă mă trimiți, și-a făcut un nume deopotrivă în cer și pe pământ; căci, după ce a îmblânzit sălbăticia fără cale și marea furioasă, el, prin singura sa putere, a ridicat din nou onorurile zeilor când s-a scufundat în fața impietății omului; . . de aceea te sfătuiesc să nu-i dorești nenorociri cumplite.
Iris: scutește-ne sfaturile tale despre schemele lui Hera și ale mele.
Lyssa: caut să vă transform pașii în cea mai bună cale în loc să o transform în cea a răului.
Iris: nu pentru a practica autocontrolul, soția lui Zeus te-a trimis aici.
Lyssa: îl numesc pe Helios zeul-soare pentru a fi martor că aici acționez împotriva voinței mele; dar dacă într-adevăr trebuie să vă slujesc imediat pe voi și pe Hera și să vă urmez în plin strigăt, așa cum câinii îl urmează pe vânător, atunci voi merge; nici oceanul, cu valurile sale de gemete înverșunate, nici cutremurul, nici fulgerul cu explozie de agonie nu vor fi ca graba cu capul pe care o voi face în pieptul lui Herakles; prin acoperișul lui Îmi voi sparge drumul și mă voi năpusti asupra casei sale, după ce i-am ucis mai întâi copiii; nici ucigașul lor nu va ști că ucide copiii pe care i-a născut, până când nu va fi eliberat din nebunia mea. Priviți-l! a se vedea cum, chiar și acum el este salbatic clatina capul de la început, și de rulare ochii cu înverșunare dintr-o parte în alta, fără un cuvânt; nici nu-și poate controla respirația gâfâitoare, ca un taur înfricoșător în acțiune pentru a încărca; el burdufează, chemând Keres din Tartaros. În curând te voi trezi să dansezi mai sălbatic și să-ți Bag o notă de teroare în ureche. Avântă-te, Iris, la Olympos pe cursul tău onorat; în timp ce eu nevăzut voi fura în sălile lui Herakles.
Choru s: Vai, vai! plângeți; fiul lui Zeus, floarea orașului vostru, este tăiat. Vai de tine, Hellas! care va arunca de la tine binefăcătorul tău, și distruge-l ca el dansează în frenezia strident de Lyssa (nebunie). Ea este montată pe carul ei, regina întristării și suspinului, și se îndreaptă pe armăsarii ei, ca și cum ar fi pentru indignare, copilul Gorgon al lui Nyx, cu o sută de capete de șarpe șuierătoare, Lyssa (nebunia) ochilor strălucitori. În curând Dumnezeul și-a schimbat norocul; în curând copiii săi își vor respira ultimul, uciși de mâna unui tată.”

imaginea N17.1 (mai jos): „Lyssa aleargă Înainte îndemnând câinii în atacul lor înnebunit asupra Aktaion. Ea poartă un chitoniskos; peste ea, o haină cu mâneci lungi; peste care o piele, girt; cizme înalte dantelate. Deasupra coroanei capului ei, ca și cum ar crește din ea, este capul unui câine mic, cu aspect alert și urechi înțepate. Poartă o haină cu mâneci, kandys Persană. Este purtat de amazoane ca parte a costumului lor Oriental.”Biblioteca digitală Perseus, catalogul Vazelor ( accesat în octombrie 2000)

IRA & Irae personificări romane de furie

Ira (furie) a fost echivalentul Roman al Lyssa. Ea a fost adesea pluralizată de latină într-o serie de Irae (Angers).

Pseudo-Hyginus, Prefață (trad. Grant) (mitograf Roman C2nd A. D.):
„din Eter și Terra (pământ) : Dolor (Durere), Dolus (Înșelăciune) , Ira (Mânie), Luctus (Lamentație), Mendacium (Falsitate), Jusiurandum (Jurământ), Vltio (Răzbunare), Intemperantia (Necumpătare), Altercatio (Altercație), Obliuio (Uitare), Socordia (Leneș), Timor (Frică), Superbia (Mândrie), Incestum (Incest), Pugna (Luptă).”

Valerius Flaccus, Argonautica 2. 200 ff (trad . Mozley) (Roman epic C1st A. D.):
” prin aerul lovit de teroare din nou și din nou, ea face un strigăt ciudat . . . Pavor (frică) și discordia insensibilă (ceartă) din bârlogul ei Getic, IRA (furie) cu sprâncene întunecate, cu obraji palizi , Dolus (trădare), rabie (frenezie) și înălțându-se deasupra restului Letus (moarte), mâinile ei crude dezgolite, vin grăbindu-se la primul sunet al vocii răsunătoare a consoartei marțiene care dădea semnalul.”

Valerius Flaccus, Argonautica 5. 136 ff:
” Ira (furia) și un sire pe care îl așteptau lacrimile îndemnau companiile care mânuiau toporul .”

Valerius Flaccus, Argonautica 5. 145 ff :
” pentru că au târât fierul necunoscut din patul său pietros și au oferit săbii, Odia (ura) a cutreierat slab pentru că neînarmat, Ira (furia) era fără resurse și Erinys (răzbunare) dar lent.”

Statius, Thebaid 2. 286 ff (trad . Mozley) (epopeea romană C1 D.HR.):
” nu Pasithea, cea mai mare dintre surorile grațioase , nici decorul (farmecul), nici tineretul Idalian nu l-au modelat , ci Luctus (durerea) și toate Irae (pasiunile), și Dolor (angoasa) și Discordia (discordia) , cu toată meșteșugul mâinii drepte.”

Statius, Thebaid 3. 424 ff :
„în mijlocul umbrelor rătăcitoare de noapte, zeul bătăliei de sus a făcut să răsune cu tunetul armelor câmpurile Nemean și Arcadia de la capăt la capăt și înălțimea Taenarum și Therapnae . . . umplut inimile excitat cu pasiune pentru el însuși . Furor (furie) și Ira (mânia) face tăiați creasta lui, și Pavor (panică), propriul său scutier, se ocupă de hățurile cailor lui.”

Statius, Thebaid 7. 64 ff:
” Fit sentinels hold watch acolo : de la poarta exterioară impuls sălbatic (pasiune) salturi, și Nefas orb (Mishief) și Irae (Angers) înroșirea feței Metus roșu și palid (frica), și Insidia (trădare) pândește cu sabia ascunsă, și Discordia (discordie) care deține o lamă cu două tăișuri. Minis (amenințări) nenumărate fac gălăgie în curte, Virtus (vitejie) ursuz stă în mijloc, și furie (furie) mors exultant și înarmat (moarte) cu visage pătat de sânge sunt așezate acolo; nu există sânge, ci cel al războaielor, pe altare, nu este foc, ci smuls din orașele în flăcări.”

Statius, Thebaid 9. 832 ff :
” Domnul războiului a sărit în luptă: în timp ce se grăbea pe căile aerului, Ira (furia) era singur tovarășul său: ceilalți furori (nebunii) erau ocupați în sudoarea războiului.”

FUROR & FURORII personificări romane de furie

Lyssa a fost, probabil, la fel ca Furor Latină (furie). Ea a fost uneori pluralizată într-un grup de furori.

Seneca, Hercules Furens 90 ff (trad. Miller) (tragedia romană C1 D. HR.):
” crezi că acum ai scăpat de Styx și de fantomele crude? Aici îți voi arăta forme infernale. Unul în întuneric adânc îngropat, mult mai jos de locul de alungare a sufletelor vinovate, voi chema-zeița Discordia (discordie) , pe care o peșteră uriașă, blocată de un munte, o păzește; o voi scoate și o voi scoate din cel mai adânc tărâm al lui Dis, orice ai mai rămas; Scelus (crimă) va veni și Impietas (impietate) nesăbuit , pătat de sânge înrudit, eroare (eroare) și furie (furie nebună), înarmat vreodată împotriva sa-acesta , acesta să fie slujitorul mâniei Mele usturătoare!””

Seneca, Oedip 582:
” deodată pământul a căscat și s-a deschis larg cu Golful incomensurabil. Eu însumi, am văzut bazinele amorțite în mijlocul umbrelor; eu, zeii wan și noaptea în adevăr. Sângele meu înghețat s-a oprit și mi-a înfundat venele. Forth a sărit o cohortă sălbatică . . . Apoi grim Erinys (răzbunare) țipat, și furori orb (furie) și groază (groază) , și toate formele care da naștere și pândesc mijlocul nuante eterne : Luctus (durere) , ruperea părul ei; Morbus (boala) , limitate exploatație capul obosit; Senectus (vârstă) , împovărat cu ea; iminentă Metus (frica) , și lacom Pestis (ciumă) , blestemul poporului Ogygian. Spiritele noastre au murit în noi. Chiar și ea, care cunoștea ritualurile și artele sire ei în vârstă a rămas uimit. Dar el, neînfricat și îndrăzneț de la vederea pierdută, cheamă mulțimea fără sânge de dis crud .”

Statius, Thebaid 3. 424 ff (trad . Mozley) (roman epic C1 D. HR.):
„zeul bătăliei de sus a făcut să răsune cu tunetul armelor câmpurile Nemeane și Arcadia de la capăt la capăt. . . umplut inimile excitat cu pasiune pentru el însuși . Furor (furie) și Ira (mânia) face tăiați creasta lui, și Pavor (panică), propriul său scutier, se ocupă de hățurile cailor lui.”

Statius, Thebaid 7. 64 ff :
” Fit sentinels hold watch acolo: de la poarta exterioară impuls sălbatic (pasiune) salturi, și Nefas orb (Mishief) și Irae (Angers) înroșirea feței Metus roșu și palid (frica), și Insidia (trădare) pândește cu sabia ascunsă, și Discordia (discordie) care deține o lamă cu două tăișuri. Minis (amenințări) nenumărate fac gălăgie în curte, Virtus (vitejie) ursuz stă în mijloc, și furie (furie) mors exultant și înarmat (moarte) cu visage pătat de sânge sunt așezate acolo; nu există sânge, ci cel al războaielor, pe altare, nu este foc, ci smuls din orașele în flăcări.”

Statius, Thebaid 10. 556 ff :
” îngrozitor este Vederea din interior, rar Marte însuși s-ar bucura să o privească; Luctus (durere) și furie (furie) și Pavor (panică) și Fuga (fugă) înfășurate în întuneric orbitor sfâșie cu discordie cu multe voci orașul frenetic, lovit de groază.”

Statius, Thebaid 9. 832 ff:
” domnul de război sări în jos în lupta : ca el a accelerat prin căile de aer Ira (furie) singur a fost tovarășul său: alte furori (furie) au fost ocupat în sudoarea de război.”

Statius, Thebaid 5. 65 ff :
” peste tot domnea Odia amară (ura) și furori (furie) și discordie (discordie) despărțindu-i pe partenerii patului.”

Statius, Thebaid 4. 661 ff:
” nici un alai lent nu este al lui : Ira (furie) și furie (furie) sunt acolo, și Metus (frică) și Virtus (virtute), și ardoare (ardoare) niciodată sobru, și pași care se clatină, o armată care îi place cel mai mult prințului său.”

rabie personificarea romană a furiei

Lyssa apare și în latină sub formă de rabie (furie frenetică), o daimona atât a furiei de luptă, cât și a bolii rabiei.

Valerius Flaccus, Argonautica 2. 200 ff (trad . Mozley) (Roman epic C1st A. D.):
” prin aerul lovit de teroare din nou și din nou, ea face un strigăt ciudat . . . Pavor (frică) și discordia insensibilă (ceartă) din bârlogul ei Getic, IRA (furie) cu sprâncene întunecate, cu obraji palizi, Dolus (trădare), rabie (furie frenetică) și înălțându-se deasupra restului Letum (moarte), mâinile ei crude dezgolite, vin grăbindu-se la primul sunet al vocii răsunătoare a consoartei marțiene care dădea semnalul.”

arta greacă veche

surse

greacă

• Eschil, fragmente – tragedia greacă C5th Î. HR.
• Euripide, nebunia lui Heracles – tragedia greacă C5th Î. HR.

ROMAN

• Hyginus, Fabulae – mitografie Latină C2nd A. D.
• Seneca, Hercules Furens – tragedie Latină C1st A. D.
• Seneca, Oedip – tragedie Latină C1st A. D.
• Valerius Flaccus, the argonautica – latin epic c1st A. D.
• Statius, thebaid – latin epic c1st A. D.

bibliografie

o bibliografie completă a traducerilor citate pe această pagină.