(a)(1) în toate cazurile în care custodia oricărui copil este în discuție între părinți, nu va exista niciun drept prima facie la custodia copilului în tată sau mamă. Nu va exista nicio prezumție în favoarea vreunei forme particulare de custodie, legală sau fizică, nici în favoarea vreunui părinte. Custodia comună poate fi considerată o formă alternativă de custodie de către judecător, iar judecătorul, la orice audiere temporară sau permanentă, poate acorda custodia unică, custodia comună, custodia legală comună sau custodia fizică comună, după caz.
(2) judecătorul care judecă problema încredințării va decide încredințarea unui copil și această chestiune nu va fi decisă de un juriu. Judecătorul poate lua în considerare toate circumstanțele cauzei, inclusiv îmbunătățirea stării de sănătate a părții care solicită o modificare a dispozițiilor privind custodia, pentru a determina cui ar trebui acordată custodia copilului. Datoria judecătorului în toate aceste cazuri este de a exercita puterea discreționară de a privi și de a determina numai ce este în interesul superior al copilului și ce va promova cel mai bine bunăstarea și fericirea copilului și de a-și acorda premiul în consecință.
(3) pentru a determina interesul superior al copilului, judecătorul poate lua în considerare orice factor relevant, inclusiv, dar fără a se limita la:
(a) dragostea, afecțiunea, legătura și legăturile emoționale existente între fiecare părinte și copil;
(b) dragostea, afecțiunea, legătura și legăturile emoționale existente între copil și frații săi, frații vitregi și frații vitregi și reședința altor copii;
(C) Capacitatea și dispoziția fiecărui părinte de a oferi copilului dragoste, afecțiune și îndrumare și de a continua educația și creșterea copilului;
(d) cunoștințele și familiaritatea fiecărui părinte cu privire la copil și la nevoile copilului;
(e) capacitatea și dispoziția fiecărui părinte de a oferi copilului hrană, îmbrăcăminte, îngrijire medicală, nevoi de zi cu zi și alte îngrijiri de bază necesare, cu luarea în considerare a Plata potențială a ajutorului pentru copii de către celălalt părinte;
(F) mediul de acasă al fiecărui părinte, având în vedere promovarea îngrijirii și siguranței copilului, mai degrabă decât factorii superficiali sau materiali;
(G) importanța continuității în viața copilului și durata de timp în care copilul a trăit într-un mediu stabil, satisfăcător și dorința de a menține continuitatea;
(H) stabilitatea unității familiale a fiecăruia dintre părinți și prezența sau absența sistemelor de sprijin ale fiecărui părinte în comunitatea în beneficiul copilului;
(I) sănătatea mentală și fizică a fiecărui părinte, cu excepția cazurilor prevăzute în secțiunea 30-4-5 din cod și în secțiunea 19-9-3 din subsecțiunea (A) din cod și a factorilor prevăzuți în secțiunea 15-11-26 din Cod;
(J) implicarea fiecărui părinte sau lipsa acesteia în activitățile educaționale, sociale și extracurriculare ale copilului;
(k) programul de angajare al fiecărui părinte și flexibilitatea sau limitările aferente, dacă există, ale unui părinte pentru îngrijirea copilului;
(L) înregistrarea și istoricul familial, școlar și comunitar al copilului, precum și orice nevoi speciale de sănătate sau educaționale ale copilului;
(M) performanțele anterioare ale fiecărui părinte și abilitățile relative pentru îndeplinirea viitoare a responsabilităților parentale;
(N) disponibilitatea și capacitatea fiecăruia dintre părinți de a facilita și încuraja o relație strânsă și continuă părinte-copil între copil și celălalt părinte, în concordanță cu interesul superior al copilului;
(o) orice recomandare a unui evaluator sau tutore desemnat de instanță ad litem;
(P) orice dovadă de violență în familie sau abuz sexual, mental sau fizic asupra copiilor sau antecedente penale ale oricăruia dintre părinți; și
(Q) orice dovadă de abuz de substanțe de către oricare dintre părinți.
(4) pe lângă alți factori pe care un judecător îi poate lua în considerare într-o procedură în care este în discuție custodia unui copil sau timpul de vizitare sau de parenting de către un părinte și în care judecătorul a constatat violența în familie:
(a) judecătorul va considera ca fiind primordiale siguranța și bunăstarea copilului și a părintelui care este victima violenței în familie;
(B) judecătorul va lua în considerare istoricul făptuitorului de a provoca vătămări fizice, vătămări corporale, agresiune sau de a provoca o teamă rezonabilă de vătămare fizică, vătămare corporală sau agresiune unei alte persoane;
(C) dacă un părinte este absent sau se mută din cauza unui act de violență domestică de către celălalt părinte, o astfel de absență sau relocare pentru o perioadă rezonabilă de timp în circumstanțe nu va fi considerată o abandonare a copilului în scopul determinării custodiei; și
(D) judecătorul nu va refuza să ia în considerare dovezi relevante sau altfel admisibile ale actelor de violență în familie doar pentru că nu a existat nici o constatare anterioară a violenței în familie. Judecătorul poate, în plus față de alte acțiuni adecvate, să dispună vizite supravegheate sau timp de parenting în conformitate cu codul secțiunii 19-9-7.
(5) în toate cazurile de custodie în care copilul a împlinit vârsta de 14 ani, copilul are dreptul de a alege părintele cu care dorește să trăiască. Selecția copilului în scopul încredințării este prezumtivă, cu excepția cazului în care părintele astfel selectat este determinat să nu fie în interesul superior al copilului. Selecția parentală efectuată de un copil care a împlinit vârsta de 14 ani poate, în sine, să constituie o schimbare semnificativă a condiției sau circumstanței în orice acțiune care urmărește o modificare sau o schimbare în custodia copilului respectiv; cu toate acestea, cu condiția ca o astfel de selecție să poată fi efectuată o singură dată în termen de doi ani de la data selecției anterioare și să se aplice standardul pentru interesul superior al copilului.
(6) în toate cazurile de custodie în care copilul a împlinit vârsta de 11 ani, dar nu 14 ani, judecătorul va lua în considerare dorințele și nevoile educaționale ale copilului pentru a stabili care părinte va avea custodia. Judecătorul va avea deplină discreție în luarea acestei decizii, iar dorințele copilului nu vor fi controlabile. Judecătorul va avea în continuare o largă discreție cu privire la modul în care dorințele copilului trebuie luate în considerare, inclusiv prin raportul unui tutore ad litem. Interesul superior al standardului copilului este controlul. Selecția părintească a unui copil care a împlinit vârsta de 11 ani, dar nu 14 ani, nu constituie, în sine, o schimbare materială a condiției sau circumstanței în orice acțiune care urmărește o modificare sau o schimbare în custodia copilului respectiv. Judecătorul poate emite un ordin de acordare a custodiei temporare părintelui selectat pentru o perioadă de probă care să nu depășească șase luni în ceea ce privește încredințarea unui copil care a împlinit vârsta de 11 ani, dar nu 14 ani, în cazul în care judecătorul care judecă cauza stabilește că o astfel de ordonanță temporară este adecvată.
(7) judecătorul este autorizat să dispună o evaluare psihologică a custodiei familiei sau o evaluare medicală independentă. În plus față de privilegiul acordat unui martor, nici un evaluator de custodie desemnat de instanță, nici un tutore desemnat de instanță ad litem nu sunt supuși răspunderii civile care rezultă din orice act sau omisiune de a acționa în îndeplinirea îndatoririlor sale, cu excepția cazului în care un astfel de act sau omisiune de a acționa a fost cu rea-credință.
(8) la cererea oricăreia dintre părți cu ocazia sau înainte de încheierea probelor într-o audiere contestată, hotărârea judecătorească permanentă care acordă custodia copilului stabilește constatări specifice de fapt cu privire la baza deciziei judecătorului în luarea unei decizii de acordare a custodiei, inclusiv orice factor relevant invocat de judecător, astfel cum este prevăzut la alineatul (3) din prezenta subsecțiune. O astfel de ordonanță va stabili în detaliu de ce instanța a acordat custodia în modul stabilit în ordonanță și, dacă se acordă custodia legală comună, un mod în care se va decide luarea deciziilor finale cu privire la chestiuni care afectează educația, sănătatea, activitățile extrașcolare, religia și orice altă problemă importantă a copilului. Această ordonanță se depune în termen de 30 de zile de la audierea finală în cazul custodiei, cu excepția cazului în care se prelungește prin ordin al judecătorului cu acordul părților.
(b) în orice caz în care s-a pronunțat o hotărâre de încredințare a unui copil, la propunerea oricărei părți sau la propunerea judecătorului, acea parte a hotărârii prin care se exercită drepturi de vizitare între părți și copilul lor sau timpul parental poate fi supusă revizuirii și modificării sau modificării fără a fi necesară demonstrarea unei modificări a condițiilor și circumstanțelor materiale ale uneia dintre părți sau ale copilului, cu condiția ca revizuirea și modificarea sau modificarea să nu aibă loc mai des decât o dată în fiecare perioadă de doi ani de la data intrării copilului în custodie; judecata. Cu toate acestea, prezenta subsecțiune nu va limita sau restrânge competența judecătorului de a pronunța o hotărâre privind încredințarea unui copil în orice nouă procedură bazată pe demonstrarea unei modificări a condițiilor sau circumstanțelor materiale ale unei părți sau ale copilului. Absențele unui părinte militar cauzate de efectuarea desfășurării sale sau de potențialul desfășurării viitoare nu trebuie să fie singurul factor luat în considerare în susținerea unei cereri de modificare a condițiilor sau circumstanțelor materiale ale uneia dintre părți sau ale copilului; cu condiția, totuși, ca instanța să poată lua în considerare dovezi ale efectului unei desfășurări în evaluarea unei cereri privind orice modificare a condițiilor sau circumstanțelor materiale ale uneia dintre părți sau ale copilului.
(c) în cazul oricărui conflict între prezenta secțiune de cod și orice dispoziție a articolului 3 din prezentul capitol, se aplică articolul 3.
(d) Politica expresă a acestui stat este de a încuraja un copil să aibă contact continuu cu părinții și bunicii care au demonstrat capacitatea de a acționa în interesul superior al copilului și de a încuraja părinții să participe la drepturile și responsabilitățile de a-și crește copilul după ce acești părinți și-au separat sau au dizolvat căsătoria sau relația.
(e) la introducerea unei acțiuni în vederea schimbării custodiei copilului, judecătorul poate, la discreția sa, să modifice temporar condițiile încredințării copilului până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la această chestiune. Orice astfel de acordare a custodiei temporare nu constituie o adjudecare a drepturilor părților.
(f) (1) în orice caz în care s-a pronunțat o hotărâre de încredințare a unui copil, instanța care pronunță o astfel de hotărâre își păstrează competența în cauză, în scopul de a obliga părintele care deține custodia să notifice instanței orice modificare a reședinței copilului.
(2) în orice caz în care drepturile de vizitare sau timpul parental au fost acordate părintelui noncustodial și instanța dispune ca părintele privativ să notifice o modificare a adresei locului de ridicare și de livrare a copilului în vederea vizitei sau a timpului parental, părintele privativ va notifica în scris părintelui noncustodial orice modificare a acestei adrese. O astfel de notificare scrisă trebuie să furnizeze o adresă stradală sau o altă descriere a noii locații de preluare și livrare, astfel încât părintele non-custodial să poată exercita drepturile de vizitare sau timpul parental al acestuia.
(3) cu excepția cazului în care se prevede altfel prin hotărâre judecătorească, în orice caz în temeiul prezentei subsecțiuni în care un părinte își schimbă reședința, acesta trebuie să notifice această schimbare celuilalt părinte și, dacă părintele care își schimbă reședința este părintele privativ, oricărei alte persoane căreia i s-au acordat drepturi de vizitare sau timp parental în temeiul prezentului titlu sau al unei hotărâri judecătorești. Această notificare se face cu cel puțin 30 de zile înainte de schimbarea anticipată a domiciliului și include adresa completă a noii reședințe.
(g) cu excepția celor prevăzute în secțiunea Cod 19-6-2 și în plus față de dispozițiile privind onorariile avocatului cuprinse în secțiunea Cod 19-6-15, judecătorul poate dispune onorariile avocatului rezonabile și cheltuielile de judecată, experții și tutorele copilului ad litem și alte costuri ale acțiunii de custodie a copilului și ale procedurilor preventive care urmează să fie plătite de părți în proporții și la momente stabilite de judecător. Onorariile avocatului pot fi acordate atât la audierea temporară, cât și la audierea finală. O hotărâre definitivă include suma acordată, indiferent dacă grantul este integral sau în cont, care poate fi executată prin poprire pentru sfidarea instanței sau prin ordonanță fieri facias, indiferent dacă părțile se împacă ulterior sau nu. Un avocat poate introduce o acțiune în nume propriu pentru a pune în aplicare o acordare a onorariilor avocatului efectuate în conformitate cu această subsecțiune.
(h) în plus față de cerințele de depunere cuprinse în secțiunea de cod 19-6-15, la încheierea oricărei proceduri în temeiul prezentului articol, se depune formularul de Dispoziție finală privind relațiile interne, astfel cum este prevăzut de Consiliul Judiciar al Georgiei.
(i) fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului articol, ori de câte ori un părinte militar este detașat, se aplică următoarele:
(1) o instanță nu introduce un ordin final de modificare a drepturilor și responsabilităților părintești în cadrul unui plan parental existent mai devreme de 90 de zile de la încheierea detașării, cu excepția cazului în care o astfel de modificare este convenită de părintele detașat;
(2) în urma unei petiții de stabilire sau modificare a unui plan parental existent depus de un părinte care desfășoară activități sau de un părinte care nu desfășoară activități, instanța va introduce un ordin de modificare temporară a planului parental pentru a asigura contactul cu copilul în perioada de desfășurare atunci când:
(a) un părinte militar primește o notificare oficială din partea conducerii militare că se va desfășura în viitorul apropiat, iar un astfel de părinte are custodia fizică primară, custodia fizică comună sau custodia fizică unică a unui copil sau are în alt mod timp de părinți cu un copil în cadrul unui plan parental existent; și
(B) desfășurarea va avea un efect material asupra capacității unui părinte care desfășoară activități de a-și exercita drepturile și responsabilitățile părintești față de copilul său, fie în relația existentă cu celălalt părinte, fie în cadrul unui plan parental existent;
(3) petițiile pentru modificarea temporară a unui plan parental existent din cauza unei desfășurări vor fi audiate de curte cât mai rapid posibil și vor constitui o prioritate în calendarul Curții;
(4)(A) toate ordinele de modificare temporară a planurilor parentale trebuie să includă un program de tranziție rezonabil și specific pentru a facilita revenirea la planul parental înainte de angajare în cel mai scurt timp rezonabil după încheierea desfășurării, pe baza interesului superior al copilului.
(B) cu excepția cazului în care instanța stabilește că nu ar fi în interesul superior al copilului, un ordin de modificare temporară pentru un plan parental stabilește o dată sigură pentru sfârșitul anticipat al desfășurării și începutul perioadei de tranziție înapoi la planul parental anterior ocupării forței de muncă. În cazul în care o implementare este prelungită, ordinul de modificare temporară pentru un plan parental rămâne în vigoare, iar programul de tranziție intră în vigoare la sfârșitul extinderii implementării. Nerespectarea de către părintele care nu desfășoară activități de a notifica instanța în conformitate cu prezentul alineat nu aduce atingere dreptului părintelui care desfășoară activități de a reveni la planul parental anterior ocupării forței de muncă după expirarea ordinului de modificare temporară a unui plan parental, astfel cum se prevede la litera (C) din prezentul alineat.
(C) un ordin de modificare temporară a unui plan parental expiră la încheierea perioadei de tranziție, iar planul parental înainte de angajare stabilește drepturile și responsabilitățile dintre părinți pentru copil;
(5) la depunerea unei cereri de modificare a unui plan parental existent de către un părinte care desfășoară activități și la constatarea că acesta servește interesului superior al copilului, instanța poate delega, pe durata desfășurării activității, orice parte din timpul petrecut de părintele care desfășoară activități parentale cu copilul oricărei persoane din familia sa extinsă, inclusiv, dar fără a se limita la un membru apropiat al familiei, o persoană cu care părintele care desfășoară activități coabitează sau o altă persoană care are o relație strânsă și substanțială cu copilul. O astfel de perioadă delegată de parenting nu va crea drepturi separate pentru o astfel de persoană odată ce perioada de implementare s-a încheiat;
(6) în cazul în care instanța consideră că este în interesul superior al copilului, un ordin de modificare temporară pentru un plan parental emis în temeiul acestei subsecțiuni poate necesita oricare dintre următoarele:
(a) părintele care nu desfășoară activități pune copilul în mod rezonabil la dispoziția părintelui care desfășoară activități pentru a-și exercita timpul parental imediat înainte și după plecarea părintelui care desfășoară activități și ori de câte ori părintele care desfășoară activități se întoarce în sau din concediu sau din permisie de la desfășurarea activității sale;
(b) părintele care nu desfășoară activități internet sau orice alte mijloace similare;
(C) părintele care nu desfășoară activități să nu interfereze cu livrarea corespondenței sau a pachetelor între părintele care desfășoară activități și copilul respectivului părinte; și
(D) părintele care desfășoară activități să furnizeze informații în timp util cu privire la programul său de concediu și de plecare părintelui care nu desfășoară activități;;
(7) deoarece concediul efectiv de la o desfășurare și datele de plecare pentru o desfășurare pot fi modificate cu puțină notificare din cauza necesității militare, astfel de modificări nu vor fi utilizate de părintele care nu desfășoară activități pentru a împiedica contactul dintre părintele desfășurat și copilul său;
(8) o hotărâre judecătorească prin care se modifică temporar un plan parental existent sau un alt ordin care reglementează drepturile și responsabilitățile părinte-copil trebuie să precizeze momentul în care o punere în aplicare constituie baza unei astfel de ordonanțe și aceasta trebuie introdusă de instanță doar ca un ordin de modificare temporară sau un ordin interlocutor;
(9) o mutare de către un părinte care nu desfășoară activități în timpul unei perioade de absență a unui părinte desfășurat și care are loc în perioada unui ordin de modificare temporară a unui plan parental nu va acționa pentru a pune capăt competenței exclusive și continue a instanței în scopul stabilirii ulterioare a custodiei sau a timpului de;
(10) o hotărâre judecătorească care modifică temporar un plan parental existent sau un alt ordin impune părintelui care nu desfășoară activități să furnizeze instanței și părintelui care desfășoară activități cu cel puțin 30 de zile în avans o notificare scrisă cu privire la orice modificare intenționată a adresei de reședință, a numerelor de telefon sau a adresei de e-mail;
(11) la întoarcerea finală a unui părinte detașat de la detașare, oricare dintre părinți poate depune o cerere de modificare a ordinului de modificare temporară pentru un plan parental pe motiv că respectarea unui astfel de ordin va duce la un pericol imediat sau la un prejudiciu substanțial pentru copil și poate solicita în continuare instanței să emită un ordin ex parte. Părintele detașat poate depune o astfel de petiție înainte de întoarcerea sa. Această cerere este însoțită de o declarație pe propria răspundere în sprijinul Ordinului solicitat. La constatarea unui pericol imediat sau a unui prejudiciu substanțial pentru copil, pe baza faptelor prezentate în declarația pe propria răspundere, instanța poate emite un ordin ex parte de modificare a planului parental temporar sau a altui contact părinte-copil pentru a preveni pericolul imediat sau vătămarea substanțială a copilului. În cazul în care instanța emite o ordonanță ex parte, instanța sesizează cauza în termen de zece zile de la emiterea ordonanței ex parte;
(12) nimic din prezenta subsecțiune nu împiedică niciuna dintre părți să depună o cerere de modificare permanentă a unui plan parental existent în conformitate cu subsecțiunea (b) din prezentul cod secțiune; cu toate acestea, cu condiția ca instanța să nu efectueze o audiere finală cu privire la o astfel de petiție până la cel puțin 90 de zile de la întoarcerea finală a părintelui care desfășoară. Va exista o prezumție care favorizează planul parental anterior ocupării forței de muncă sau ordinul de custodie ca fiind unul care servește în continuare interesului superior al copilului, iar partea care dorește să modifice permanent acest plan sau ordin va avea sarcina de a dovedi că nu mai servește interesului superior al copilului;
(13) atunci când detașarea unui părinte militar are un efect semnificativ asupra capacității sale de a se prezenta personal la o audiere programată, atunci, la cererea părintelui detașat și cu condiția notificării prealabile rezonabile a altor părți interesate, instanța poate permite unui părinte detașat să prezinte mărturii și alte probe prin mijloace electronice pentru orice chestiune examinată de instanță în temeiul prezentei subsecțiuni. În sensul prezentului alineat, termenul „mijloace electronice” include, dar nu se limitează la, comunicațiile prin telefon, teleconferință video, conexiune la Internet sau declarații sau documente stocate electronic trimise de la locul de desfășurare sau în altă parte;
(14)(A) atunci când desfășurarea unui părinte militar pare iminentă și nu există un plan parental existent sau un alt ordin care să stabilească drepturile și responsabilitățile părintelui, atunci la o petiție depusă de oricare dintre părinți, instanța:
(i) grăbește o audiere pentru a stabili un plan parental temporar;
(ii) să solicite ca părintele care desfășoară activități să aibă acces continuu la copil, cu condiția ca acest contact să fie în interesul superior al copilului;
(iii) să asigure divulgarea informațiilor financiare referitoare la ambele părți;
(iv) să stabilească responsabilitățile de întreținere a copilului în conformitate cu codul 19-6-15 al ambilor părinți în timpul desfășurării; și
(v) să Determine ia în considerare delegarea către orice terță parte cu contacte strânse cu copilul orice timp rezonabil de părinți în timpul desfășurării. Pentru a decide o astfel de cerere, instanța va lua în considerare cererile rezonabile ale părintelui detașat.
(B) orice pledoarie depusă pentru a stabili un plan parental sau un ordin de sprijin pentru copii în temeiul prezentului alineat va fi identificată la momentul depunerii, precizând în textul pledoariei faptele specifice legate de desfășurare și făcând referire la acest paragraf și la subsecțiunea din această secțiune de cod;
(15) în cazul în care o desfășurare iminentă se opune judecării accelerate a instanței înainte de desfășurare, instanța poate conveni să permită părților să arbitreze orice probleme permise în conformitate cu secțiunea de cod 19-9-1.1 sau să ordone părților la mediere în cadrul oricărui program de soluționare alternativă a litigiilor stabilit de instanță. În scopul arbitrajului sau medierii, fiecare parte are obligația de a furniza celeilalte părți informații relevante pentru orice plan parental sau probleme de sprijin referitoare la copii sau părți;
(16) fiecare părinte militar are obligația continuă de a notifica în scris părintele care nu desfășoară activități în termen de 14 zile de la primirea de către părintele militar a ordinelor orale sau scrise care necesită detașare sau orice alte absențe datorate serviciului militar care vor afecta capacitatea părintelui militar de a-și exercita timpul parental cu un copil. Dacă ordinele de desfășurare nu permit o notificare prealabilă de 14 zile, părintele militar trebuie să furnizeze o notificare scrisă celuilalt părinte imediat după primirea unei astfel de notificări; și
(17) un părinte militar trebuie să se asigure că orice plan militar de îngrijire familială pe care l-a depus la comandantul său este în concordanță cu orice hotărâre judecătorească existentă pentru copilul său. În toate cazurile, orice hotărâre judecătorească va fi primul curs de acțiune pentru îngrijirea unui copil în timpul absenței unui părinte militar, iar planul militar de îngrijire a familiei va fi planul alternativ dacă părintele care nu desfășoară activități fie refuză să ofere îngrijire copilului, fie recunoaște incapacitatea de a oferi îngrijire rezonabilă copilului. Un părinte militar nu va fi considerat ca sfidând orice ordin judecătoresc sau plan parental atunci când el sau ea pune în aplicare, cu bună credință, planul său militar de îngrijire familială bazat pe refuzul sau incapacitatea pretinsă a unui părinte care nu desfășoară activități de a oferi îngrijire rezonabilă unui copil în timpul unei desfășurări.