Istorie
descoperirile arheologice indică decontare pe site-ul încă din Epoca de piatră, în urmă cu câteva mii de ani. Wroc xvaw își are originea în secolul al 10-lea ce, la intersecția rutei comerciale chihlimbar între Imperiul Roman și Marea Baltică și ruta comercială care leagă Marea Neagră de Europa de vest; a fost administrat de regii polonezi Piast. În anul 1000 Regele Boles al II-lea (Viteazul) a fortificat locul și a înființat o episcopie pe Ostroux al II-lea Tumski („Insula Catedralei”). În 1109, un atac major al forțelor germane a fost respins la polul Psie din apropiere. În 1138, Wroc a devenit prima capitală a întregii Silezii, sub conducerea prințului Piast al II-lea (exilul). O mare parte din orașul de la sud de râul Oder a fost devastat în timpul invazia mongolă în 1241. La invitația autorităților din Silezia, în secolul al 13-lea, mulți germani au migrat la Wroc. Orașul a primit drepturi de autoguvernare în 1261, când a adoptat Legea Magdeburg (Magdeburger Recht), o constituție civică bazată pe Legea germană. Wroc xvaw a înflorit din nou ca centru economic. În apropiere de Est a fost dezvoltat un” oraș nou”; a fost unit cu orașul mai vechi în 1327. În 1335 Wroc a trecut la Boemia cu restul Sileziei, iar în 1526 a trecut la Habsburgi. În 1741 orașul, care de secole avea o populație germană mare, a căzut în Prusia sub conducerea lui Frederic al II-lea (cel Mare) și în cele din urmă a devenit parte a Germaniei.
orașul a crescut fizic odată cu distrugerea fortificațiilor sale, iar până în 1910 locuitorii săi numărau peste 500.000. În timpul celui de-al doilea război mondial, naziștii au refortificat orașul, menținându-l până în Mai 1945, când trupele sovietice au învins forțele germane rămase. În August 1945 Wroc a devenit parte a Poloniei. Locuitorii germani ai orașului au fugit spre vest în perioada 1944-45 sau au fost evacuați în anii următori, iar de atunci populația era exclusiv poloneză.