testele obiective sunt măsuri în care răspunsurile maximizează obiectivitatea, în sensul că opțiunile de răspuns sunt structurate astfel încât examinatorii să aibă doar un set limitat de opțiuni (de exemplu, scara Likert, adevărat sau fals). Structurarea unei măsuri în acest mod este menită să reducă la minimum subiectivitatea sau părtinirea din partea individului care administrează măsura, astfel încât administrarea și interpretarea rezultatelor să nu se bazeze pe judecata examinatorului.
deși termenul ‘test obiectiv’ cuprinde o gamă largă de teste cu care majoritatea oamenilor sunt oarecum familiarizați (adică Wechsler ADULT Intelligence Scale, Minnesota Multiphasic Personality Inventory, Graduate Record Examination și standardizat Achievement Test), este un termen care a apărut din domeniul evaluării personalității, ca răspuns și contrast cu popularitatea crescândă a testelor cunoscute sub numele de teste proiective. Aceste teste proiective impun examinatorilor să genereze răspunsuri nestructurate la sarcini sau activități ambigue, al căror conținut ar trebui să reprezinte caracteristicile lor personale (de exemplu, atitudini interne, trăsături de personalitate).
cu toate acestea, distincția dintre testele obiective și cele proiective este înșelătoare, deoarece implică faptul că testele obiective nu sunt supuse influenței prejudecății. Deși stilul de răspuns fix al testelor obiective nu necesită interpretare din partea examinatorului în timpul administrării și notării măsurii, răspunsurile la întrebări sunt supuse propriului stil de răspuns și prejudecăților examinatorului, în același mod în care sunt pentru măsurile proiective; prin urmare, ambele tipuri de teste sunt vulnerabile la factorii subiectivi care pot afecta scorurile. În plus, înțelegerea și acordarea sensului rezultatelor oricărei evaluări, proiective și obiective deopotrivă, se face în contextul istoriei personale a unui examinator, prezentând preocupări și multitudinea de factori care pot afecta scorurile examinatorului la evaluare. Astfel, atât testele obiective, cât și cele proiective poartă surse potențiale de părtinire și necesită judecată în interpretare în grade diferite. În loc să clasifice testele pe baza caracteristicilor de testare evidente, dar superficiale, ar trebui evaluate meritele individuale ale unei utilizări specifice a scorurilor dintr-un test.