conjunctivita neonatală (Ophthalmia neonatorum) este definită ca o inflamație conjunctivală care apare în prima lună de viață după naștere. Au fost implicate diverse cauze, cum ar fi conjunctivita bacteriană, virală, inclusiv chimică. Complicațiile pot fi ușoare, cum ar fi hiperemia, cu descărcare conjunctivală redusă până la cicatrizare permanentă care duce chiar la orbire.
conjunctivita neonatală poate fi septică sau aseptică:
conjunctivită septică neonatală:
infecțiile virale și bacteriene sunt principalele cauze ale conjunctivitei septice neonatale. Conjunctivita chlamydială (cauzată de serotipurile Chlamydia trachomatis D-K) este cea mai frecventă cauză infecțioasă a conjunctivitei neonatale. Agenții infecțioși care cauzează conjunctivită neonatală pot fi transmiși sugarului în timpul nașterii prin canalul de naștere. Conjunctivita bacteriană simplă poate fi cauzată de organisme precum Staphylococcus aureus. Virusul Herpes simplex (HSV) de tip 2 poate provoca blefaroconjunctivită și poate implica cornee care duce la keratită.
conjunctivită aseptică:
soluția de azotat de argint (1 %) este utilizată pentru profilaxia (prevenirea) conjunctivitei infecțioase (metoda Credi). Conjunctivita neonatală aseptică este cauzată în mod obișnuit de utilizarea soluției de azotat de argint care duce la conjunctivită chimică. Mai puțin frecvent, conjunctivita neonatală poate fi cauzată și de antibiotice, care sunt utilizate pentru prevenirea infecției. Conjunctivita chimică este mai puțin frecventă datorită utilizării antibioticului, cum ar fi unguentul pentru ochi de eritromicină, în locul soluției de azotat de argint pentru profilaxia conjunctivitei infecțioase.
furnizorii de servicii medicale și părinții ar trebui să se spele frecvent pe mâini pentru a preveni transmiterea infecției. Infecțiile cu transmitere sexuală, cum ar fi Chlamydia, gonoreea și herpes simplex, trebuie tratate înainte de nașterea sugarului pe cale vaginală.
dezvoltarea conjunctivitei neonatale la sugari este influențată de structura țesutului conjunctival. Inflamația poate provoca dilatarea vaselor de sânge, evacuarea din ochi sau chemoza (umflarea) conjunctivei. Aceste modificări tind să fie mai severe din cauza imunității slabe, a lipsei imunoglobulinei A (IgA), a lipsei lacrimilor la naștere, a scăderii activității lizozimelor și a absenței țesutului limfoid în conjunctivă.
simptome
manifestările conjunctivitei neonatale depind de agentul etiologic și de perioada de incubație a acestuia (perioada dintre infectarea unui individ cu un agent patogen și manifestarea bolii).
perioada de incubație:
– conjunctivită chimică: conjunctivita chimică are loc de obicei în prima zi de viață după expunerea la o soluție iritantă precum azotatul de argint. Se rezolvă spontan în 2-4 zile.
– conjunctivită chlamydială: perioada de incubație pentru conjunctivita chlamydială variază de la 5-14 zile.
– conjunctivită gonococică: conjunctivita gonococică tinde să se manifeste de la 2-7 zile după infecție. Se poate prezenta mai târziu, precum și în unele cazuri.
– conjunctivită non-clamidială și non-gonococică: Perioada de incubație pentru conjunctivita non-chlamydială și non-gonococică variază, de asemenea, de la 5-14 zile, cum ar fi conjunctivita chlamydială.
– conjunctivita Herpes simplex: conjunctivita datorată Herpes simplex apare de obicei în primele două săptămâni după naștere și are o perioadă de incubație de aproximativ 6-14 zile.
simptomele cauzelor comune ale conjunctivitei sunt:
conjunctivită chimică:
conjunctivită chimică prezentă cu:
– roșeață ușoară a ochilor.
– umflarea ușoară a ochilor.
conjunctivită chlamydială:
– înroșirea ochilor.
– umflarea pleoapelor.
– descărcare purulentă.
conjunctivită gonococică:
– ochi roșii.
– umflarea pleoapelor.
– descărcare purulentă profundă.
diverse conjunctivită non-gonococică non-chlamydială:
– ochi roșii.
– umflarea pleoapelor.
– unele descărcări purulente.
Herpes simplex conjunctivită:
– roșeață moderată a ochilor.
– umflarea pleoapelor.
-descărcare non-purulentă sau sero-sanguină (care conține ser sau sânge).
cauze
principalele cauze ale conjunctivitei neonatale sunt:
conjunctivită chimică:
conjunctivita neonatală este frecvent cauzată de utilizarea după naștere a azotatului de argint oftalmic administrat pentru profilaxia infecției oculare.
conjunctivită bacteriană:
bacteriile care cauzează conjunctivită neonatală sunt:
– Chlamydia trachomatis (serotipurile D-K).
– Neisseria gonorrhoeae.
– Staphylococcus aureus.
– Staphylococcus epidermidis.
– Streptococcus haemolyticus.
– pneumococ.
– Pseudomonas aeruginosa.
Chlamydia trachomatis este cea mai frecventă cauză infecțioasă a conjunctivitei neonatale.
gonococul provoacă cea mai gravă conjunctivită neonatală.
Pseudomonas, deși rare, poate duce la complicații potențial orbitoare, cum ar fi ulcerații corneene și chiar perforații.
alte bacterii care pot infecta sunt – Klebsiella, Proteus, Serratia sau Enterobacter.
infecțiile virale pot fi:
– virusul Herpes simplex.
factorii de risc pentru conjunctivita neonatală sunt:
– infecții materne transportate în canalul de naștere.
– expunerea sugarului la infecții.
– mame infectate cu virusul imunodeficienței umane (HIV).
– leziuni oculare în timpul nașterii.
– profilaxie oculară inadecvată imediat după naștere.
– copii prematuri.
– îngrijire antenatală slabă.
– condiții de livrare necorespunzătoare și neigienice.
– expunerea Post – naștere la infecție.
Daignoza
diagnosticul depinde de prezentarea clinică și de investigațiile de laborator.
diagnosticul Prompt este necesar pentru a institui un tratament adecvat și, prin urmare, pentru a reduce la minimum potențialele complicații grave ale bolii.
manifestările clinice ale bolii la nou-născuți după naștere, joacă un rol important în identificarea cauzei probabile.
o examinare amănunțită a structurilor oculare și perioculare este crucială. Manifestările sistemice ale bolii ar trebui, de asemenea, să fie căutate pentru un diagnostic adecvat.
caracteristicile clinice nespecifice ale conjunctivitei neonatale includ:
-umflarea pleoapelor.
– congestie conjunctivală (roșeață).
– udarea din ochi.
– descărcare mucoidă sau mucopurulentă.
– chemoza (umflarea) conjunctivei.
caracteristicile clinice specifice și evoluția clinică a procesului bolii pot fi:
conjunctivită chimică:
conjunctivita chimică are ca rezultat o congestie conjunctivală ușoară cu udare. Se rezolvă spontan în 2-4 zile.
o soluție mai concentrată de azotat de argint poate avea ca rezultat un răspuns sever cu edem lid, chemoză a conjunctivei, exudate, membrane sau pseudo-membrane (formate prin depunerea exudatelor bogate în fibrină) și cicatrici permanente care duc la deteriorarea conjunctivei sau corneei.
conjunctivită chlamydială:
prezentarea conjunctivitei chlamydiale poate varia de la hiperemie ușoară, cu descărcare mucoidă redusă până la umflarea pleoapelor, chemoză și chiar formarea pseudo-membranei pe conjunctivă.
conjunctivita chlamydială se prezintă de obicei cu descărcare apoasă unilaterală sau bilaterală, care ulterior devine abundentă și purulentă cu timpul.
reacția foliculară în conjunctivă nu apare deoarece nu există țesut limfoid necesar.
orbirea este rară și se dezvoltă mult mai lent și se datorează opacifierii corneei produsă din cauza cicatrizării pleoapelor și a formării panusului cornean.
conjunctivita chlamydială poate fi asociată cu manifestări sistemice extraoculare cum sunt pneumonita, otita sau colonizarea rectală/ faringiană.
conjunctivită gonococică:
conjunctivita gonococică are debut rapid și produce conjunctivită mai gravă decât celelalte cauze ale conjunctivitei neonatale și poate fi asociată cu edem sever al lid (edem), conjunctivită acută și chemoză. Poate fi prezentă o membrană conjunctivală.
clasic, duce la conjunctivită purulentă severă bilaterală.
implicarea corneei este cea mai gravă complicație oculară (legată de ochi) a conjunctivitei gonococice. Inițial, keratita superficială produce un aspect cornean lipsit de lumină. Conjunctivita gonococică poate duce la edem epitelial difuz, opacifiere și ulcerații corneene (în special la periferie), care pot evolua spre perforație corneană sau endoftalmită (inflamație în interiorul ochiului).
conjunctivita gonococică poate fi asociată cu manifestări sistemice precum stomatită, rinită, artrită, infecție anorectală, meningită sau septicemie.
conjunctivită non-clamidială și non-gonococică:
conjunctivita non-chlamydială și non-gonococică poate provoca capace umflate, roșeață a ochilor, chemoză cu descărcare mucopurulentă, care sunt variabile și adesea indistinguizabile de alte cauze.
conjunctivita Pseudomonas, deși rară, poate avea consecințe devastatoare, cum ar fi progresia rapidă către ulcerații și perforații corneene. Keratita Pseudomonas netratată (inflamația corneei) poate duce la endoftalmită (infecție în interiorul globului ocular) și poate pune viața în pericol.
Herpes simplex conjunctivită:
keratoconjunctivita Herpes simplex se caracterizează prin edem lid unilateral sau bilateral, congestie conjunctivală moderată, vezicule pe piele perioculară și secreție sero-sangvină nepurulentă. Acesta poate fi asociat cu formarea membranei conjunctivale.
implicarea epiteliului cornean prezintă semne tipice de keratită herpetică sub formă de micro-dendrite sau ulcere geografice.
poate exista o infecție sistemică gravă generalizată cu herpes simplex, cum este encefalita (inflamația creierului), datorită răspunsului imun slab la sugari.
diagnosticul de laborator:
testele de laborator pentru conjunctivita neonatală includ următoarele:
– răzuirea conjunctivală pentru pata Gram sau pata Giemsa.
– răzuire conjunctivală pentru testul reacției în lanț a polimerazei (PCR).
– cultura pe Agar de ciocolată și/sau mediu Thayer-Martin.
– cultura pe agar de sânge.
– cultura celulelor epiteliale corneene, dacă este implicată.
testele de laborator specifice etiologiei infecțioase suspectate includ:
conjunctivita chlamydială:
– răzuire conjunctivală pentru pata Gram și pata Giemsa. Se ia răzuirea conjunctivală și exudatul ocular nu este suficient pentru a căuta conjunctivită chlamydială (cauzată de Chlamydia trachomatis), deoarece agentul cauzal este obligatoriu parazit intra-celular.
– răzuire conjunctivală pentru reacția în lanț a polimerazei (PCR).
conjunctivită gonococică:
– cultură pe Agar de ciocolată sau mediu Thayer-Martin pentru bacterii Neisseria gonorrhoeae.
– răzuire conjunctivală pentru reacția în lanț a polimerazei (PCR).
diverse conjunctivită bacteriană non-chlamydială și non-gonococică:
– cultură pe Agar de sânge pentru agentul cauzal.
conjunctivită Herpes simplex:
– cultură pentru virusul Herpes simplex (HSV).
– test de anticorpi fluorescenți direcți.
– reacția în lanț a polimerazei (PCR).
culturile repetate pot fi necesare dacă simptomele se agravează sau reapar după tratament.
testul de amplificare mediată de transcripție (TMA) este un test de amplificare a acidului nucleic ca PCR. TMA and PCR are more sensitive than culture in detecting chlamydial and gonorrhoeal organisms.
Cytological findings for various forms of neonatal conjunctivitis are:
– Chemical conjunctivitis: Gram stain shows neutrophils with occasional lymphocytes.
– Chlamydial conjunctivitis:
Gram stain: Gram stain shows neutrophils, lymphocytes and plasma cells.
Giemsa stain: Giemsa stain shows basophilic intracytoplasmic inclusions in epithelial cells.
– Gonococcal conjunctivitis: Pata Gram prezintă neutrofile și diplococi intracelulari Gram-negativi.
– conjunctivită non-chlamydială și non-gonococică diverse: pata Gram prezintă neutrofile și bacterii infecțioase.
– conjunctivită Herpes simplex:
pată Gram: pata Gram prezintă limfocite, celule plasmatice și celule gigant multinucleate.
frotiu Papanicolaou: frotiul Papanicolaou prezintă incluziuni intra-nucleare eozinofile în celulele epiteliale, dar cu sensibilitate scăzută.
conjunctivita neonatală trebuie diferențiată de:
– Congenital obstruction of nasolacrimal duct.
– Dacryocystitis.
– Bacterial keratitis.
– Fungal keratitis.
– Preseptal cellulitis.
– Orbital cellulitis.
– Congenital glaucoma.
Management
Management should be carried out under medical supervision.
înainte de naștere, se obține cultura cervicală (partea inferioară a uterului), dacă este indicat, pentru a exclude riscul transmiterii la făt a organismelor clamidiene, gonococice, herpetice și a altor organisme bacteriene în timpul nașterii vaginale. Infecția trebuie gestionată corespunzător sau nou-născutul poate fi livrat prin cezariană.
managementul preliminar cultura în așteptare se bazează pe tabloul clinic și pe constatările privind pata Gram, pata Giemsa și frotiul Papanicolaou.
deoarece conjunctivita gonococică poate infecta un epiteliu cornean intact și poate progresa rapid, ducând la ulcerații, este necesar un tratament prompt. Sugarii cu conjunctivită neonatală acută trebuie tratați pentru conjunctivită gonococică și este modificată ulterior pe baza raportului de cultură.
tratamentul anterior rezultatelor de laborator include eritromicina topică și cefalosporina sistemică.
nou-născuții cu conjunctivită care prezintă manifestări sistemice sau care prezintă risc de infecții secundare, cum ar fi pneumonia, meningita sau septicemia, trebuie tratați intensiv.
sugarii și părinții cu potențiale boli cu transmitere sexuală, cum ar fi Chlamydia și gonococul, ar trebui examinați pentru alte boli cu transmitere sexuală, cum ar fi virusul imunodeficienței umane (HIV) și sifilisul.
patch-ul ochilor nu trebuie făcut.
conjunctivită chimică:
de obicei, nu este necesar un tratament pentru conjunctivita chimică.
lubrifierea ochilor cu lacrimi artificiale poate fi suficientă pentru caracteristici ușoare.
conjunctivită chlamydială:
tratamentul topic în monoterapie nu este suficient.
eritromicina topică și sistemică este prescrisă.
terapia sistemică este importantă în conjunctivita chlamydială, deoarece terapia topică nu eradică bacteriile din nazofaringe, ceea ce poate provoca pneumonie care pune viața în pericol. Deoarece eficacitatea eritromicinei sistemice este de aproximativ 80%, uneori este necesar un al doilea curs.
sugarii sunt tratați în ambulatoriu, dar poate fi necesară spitalizarea în cazuri severe.
conjunctivită gonococică:
– irigare topică cu soluție salină normală pentru a îndepărta secreția profundă mucopurulentă sau purulentă a ochilor.
– este necesară penicilina sistemică sau ceftriaxona.
– se administrează aplicarea locală a eritromicinei.
poate fi necesară spitalizarea.
toți nou-născuții cu conjunctivită gonococică sunt, de asemenea, tratați pentru chlamydia. Ambii părinți ar trebui tratați și ei.
diverse conjunctivite bacteriene non-clamidiale și non-gonococice:
– antibiotice precum gentamicina, tobramicina sau ciprofloxacina pot fi utilizate pentru organismele Gram negative, iar bacitracina poate fi utilizată pentru organismele Gram pozitive.
Herpes simplex conjunctivită:
– aciclovirul sistemic este prescris pentru a reduce riscul de infecție sistemică.
– pot fi prescrise medicamente antivirale topice, cum ar fi picături oftalmice trifluridină, gel ganciclovir sau unguent pentru ochi vidarabină.
– antibioticele topice pot fi necesare în cazurile cu defecte epiteliale semnificative pentru a preveni infecțiile bacteriene secundare.
prognostic:
prognosticul conjunctivitei neonatale este în general bun atâta timp cât se face diagnosticul precoce și se instituie terapia medicală promptă.
majoritatea cazurilor de conjunctivită neonatală infecțioasă răspund la terapia adecvată.
morbiditatea și mortalitatea cresc în cazurile de manifestări sistemice care necesită spitalizare și monitorizare intensivă.